Va salut. Port actualmente numele tatalui meu, de la anul il voi purta pe al sotului, dar numele meu real este Poticneala Ioana. Incep orice proiect poticnindu-ma-n temeri de esec sau de inutilitate in ce-l priveste, in indoieli. Nu m-as mai apuca de multe daca n-as primi ” brancii” intelegatori, rabdatori si insistenti ai sotului meu de a continua, ce zic eu? de a incepe ceea ce-mi pierd cu cateva (zeci de) minute inainte increderea ca merita implicarea mea. Reusesc intotdeauna ce-mi propun dar am invariabil parte de cate o mica poticneala la debutul oricareia dintre chestiunile in care ma angajez. Credeti ca am participat din proprie initiativa la acea prima (ramasa unica, dar nu din vina mea) lectie de social media care m-a facut peste noapte blogger desi nu ma interesa pc-ul, mess-ul, mail-ul, facebook-ul si tot ce tine de retelele de socializare si expunerea online? Am plecat bombanind la facultate, si-a doua zi aveam gata primul articol si-un blog personal. In f
iecare zi ma poticnesc: “sa-i dau drumul” articolului, n-am fost prea drastica, prea intima, lipsita de discretie, prea slaba in comparatie cu ceilalti? Daca n-ar fi sotul meu, as sterge zilnic ce-am scris si conturile acestea ale mele publice, el si cei care ma cititi.
Tot poticnindu-ma am pornit si-n aventura gastronomica. Repet, foarte rar ratez ce-mi propun (asta si pentru ca am tinte realiste), ezit insa intotdeauna. Anul acesta am facut pentru prima oara in viata cozonaci si mi-au reusit perfect din prima. La fel, rata cu portocale, chili con carne, dulce de leche (o delicoasa crema-caramel argentiniana), paine cu de toate si-atatea bunatati de nu-mi vine nici mie sa cred. Evident (pentru mine, nu pentru voi, care nu ma cunosteati pana acum doua luni), m-am poticnit si-n hotararea de-a ma muta definitiv la sotul meu. Stiam ca asta vreau, dar potic, potic, ma poticneam sa decid. Pot argumenta cu atatea exemple de reusite personale precedate de mici poticneli incat, obosite, degetele mi s-ar impotmoli printre taste, dar ce poate fi mai elocvent ca ezitarea, mica mea poticneala de-a inscrie insusi acest text in jocul Psiluneli?
Acest text participa la jocul Psiluneli.Va recomand ca de fiecare data sa cititi si povestile Psilunite ale celorlalti membri Psilunisti ai Clubului. Lectura placuta.