Citeam de curand undeva (cer iertare, nu mai stiu exact unde anume) ca iubirea perfecta este tocmai aceea care…nu s-a intamplat, care nu s-a implinit. La prima citire am dat din cap a negatie, mi se parea absurd… la o mai atenta privire, n-am mai fost asa sigura.
Cum sa fie perfecta tocmai iubirea ce nu (ti) s-a implinit? Pai… neavand timp sa se consume, nici n-a lasat amprente reale, s-ar spune. N-a avut timp sa coboare de pe piedestalul pe care, vai tie!, chiar tu ai plasat-o prin asteptarile tale. N-a avut timp sa isi zdruncine temelia. N-a avut timp sa-ti arate ce-nseamna sa stai in preajma celui iubit aflat in neputinte, bolnav, ori trist, ori deprimat, ori cu toane, ori cu accese de egoism. N-a avut timp sa-si erodeze stanca pe care e construita. N-a avut timp sa vada chipul iubirii ridandu-se treptat ori kilogramele in plus care se aduna si se tot aduna, provocand priviri adesea pline de dispret ori, intr-un caz mai fericit, de simpla compatimire. N-a avut timp sa dea nastere certurilor ori sa scoata in evidenta defecte, sa se contrazica, sa puna mai presus de ascultare vointa proprie. N-a avut timp sa se strice prin… banalul cotidian, prin obisnuinta zilei ori a pielii ce si-a pierdut catifelarea si fermitatea, prin repe
tarea – uneori atat de enervanta – a intrebarilor insipide, precum: ce mananci asta-seara?, ti-ai luat pastilele?, te simti rau? ai nevoie de ceva? cum sa te ajut? N-a avut timp sa fie… ceea ce unii spun ca e deja… rutina.
Da, iubirile perfecte sunt cele care NU s-au intamplat.
Cele pe care le-ai visat sau… chiar si cele pe care le-ai trait de unul singur, in inima ta. Cele pe care le-ai colorat in esente de toamna, mai apoi de primavara, cele pe care le-ai luminat singur atunci cand iti erau intunecate. Cele pe care le-ai pictat metaforic in nuantele favorite, cele care s-au intiparit atat de adanc in imaginatia inimii tale incat toate lucrurile si sentimentele noi poarta acum amprenta lor, si ea imaginara. Cele la care ai sperat indelung a se adeveri, dar care nu s-au adeverit niciodata. Ele da. Sunt iubiri perfecte.
*
Cauti o iubire perfecta, neobisnuita, unica? Aici e locul ei. In scris. In vis. In colturi ascunse de suflet pe care crezi ca nu ti le ghiceste nimeni. In viata reala… iubirea are o alta fata. Adeseori… inumana, transfigurata ori… desfigurata de cotidian, de rutina, de ochii umflati de la raceala ori gripa, de obezitate, de pielea zbarcita ori prea moale, de… sufletul ce uneori pare ca nu mai incape in invelisul stramt al unui trup obosit. O fata atat de cunoscuta noua, desi simandicos si cu obstinatie negata.
Tu ce alegi? Ce ai ales…?
Muzica e… fara legatura. No ordinary love.